CLUBUL DE CARTE. Poezia e un teritoriu fragil. Între Kaddish și Tot mai multă splendoare, „hiperrealul iese din cadru și dă cu tine de pământ”

Publicat:

Distribuie articolul:

Într-o lume teribilă în care trăim, probabil nu mai teribilă decât în orice alt timp istoric, poezia a fost o formă de refugiu, și este. Ritmul poeziei și al muzicii, se spune, este ritmul inimii, de aceea, întotdeauna, refugiu. Nu am altă recomandare pentru clubul de carte de astăzi decât poezie. Citiți poezie.

Și pentru că e refugiu, și pentru că, îl citez pe Radu Vancu din Kaddish, „Poezia e substanța de contrast a istoriei” pentru că „Îi documentează patologiile; îi enunță&denunță boliile și leziunile; îi indică necontenic răul – &, implicit, postulează că bunătatea există. Pentru asta, poezia folosește frumusețea ca pe un marker esențial; toate constelațiile enorme de imagini acumulate în cele vreo patru mii de ani de poezie, în toate culturile și în toate limbile, nu spun decât asta:

„Chiar dacă istoria e o oroare, bunătatea există – & frumusețea e urma trecerii ei prin lume.”.

Acum că tocmai am reprodus poezia lui Vancu, în minte se aprinde amintirea recentă a poetului ucrainean Maxim Krivțov, 33 de ani, ucis pe front pe 7 ianuarie 2024, în războiul din Ucraina, un război de agresiune al Federație Ruse și care a dinamitat ordinea lucrurilor. Totul a devenit mult mai fragil.

Cuvintele taie realități, zguduie lumea, dar, în același timp, cuvintele – poezia poate obloji rănile. Cele două fotografii care delimtează acest text sunt ca niște granițe sau fronturi, între care poezia e un mic teritoriu care transcede oroarea/atrocitatea, iar fotografiile pot fi supuse aceastei analize.

În contextul morții sale pe front, fotografia în care poetul Maxim Krivțov doarme într-o tranșee, păzit de o pisică, e ca o ipostaziere a însăși condiției umane, a fragilității ei, a pericolului războiului ca formă de manifestare prin care umanitatea este pusă sub semnul întrebării, redusă la barbarism. Războiul pune întotdeauna între semnele parantezei toate bornele și ancorele care ne țin aproape împotriva derivei.

De unde până unde a fost poetul, de unde până unde a fost soldatul. Cartea sa a intrat în topul celor mai bune cărți de poezie din 2023, versiunea PEN Ucraina. Fotografiile sunt preluate de pe contul lui Alexandru Vakulovski, care de altfel a și tradus în limba română ultima poezie scrisă/postată de Maxim Krivțov.

„Capul meu se răsucește de la o aterizare la alta

ca un tufiș rostogolitor

sau ca o minge

mâinile mele rupte

vor crește toporași primăvara

picioarele mele

vor fi întinse de câini și pisici

sângele meu

va picta lumea într-un roșu nou

sânge uman Pantone

oasele mele

vor intra în pământ

să formeze o ramă

arma mea uzată

va rugini

sărăcuța

lucrurile mele de schimb și uniforma

vor fi predate recruților

de ar veni mai repede primăvara

ca în sfârșit

să înfloresc

în toporași.”

(traducere Alexandru Vakulovski)

Recomandări:

Kaddish, de Radu Vancu, Casa de Editură Max Blecher, 2023

https://maxblecher.ro/kaddish.php

***
Groapa comună e un instrument de gândit Abia
după ce-ai ajuns în ea ți se naște creierul Abia

când o auzi pe fetița de 3 ani împușcată acum 3
săptămâni întrebând Mama noi credem în moarte

Abia când auzi vocea liniștită a mamei aceeași voce
cu care s-a rugat 3 zile de soldați s-o împuște și pe ea

zicând Mămăruța mea moartea nu există Abia când
îi auzi pe toți cei din groapa comună cum se străduiesc

din răsputeri să respire cât mai fornăit pentru ca fetița
să creadă că sunt vii Mămăruța noastră ne auzi cum

respirăm Abia când auzi fetița râzând fericită Da Vă aud
Suntem vii cu toții & simți respirația ei mică încălzind

toată groapa comună Abia atunci ți se naște creierul
Abia atunci îți aduci aminte cum respirația mică a unor

poeme ți-a încălzit inima Abia atunci înțelegi de ce-i șopteai
poeziei Mămăruța mea moartea nu există Sau poate că ea

șoptea asta inimii tale E greu să-ți aduci aminte fiindcă
pe vremea aia nu aveai creier E nevoie de o groapă

comună (Nu-i sigur că și de ceva poezie) pentru ca
creierul să se nască.

Lumea e oricum o idee proastă, de Cătălin Lazurca, Editura OMG, 2023

autoportret la 48

Știu, e un titlu furat
dar e atît de banal
că poate va trece nebăgat în seamă.
L-am ales așa cum își aleg răufăcătorii mașina
înainte de a da lovitura,
ceva comun cu care pe urmă să se piardă în trafic.

Dar, în afară de asta,
mă simt copleșit de onestitate.

Ieri seară o femeie mi-a spus
că nu va mai face niciodată sex cu mine
și asta mi s-a părut cea mai firească declarație. În fine.
Poate că lumea mea s-a închis
pentru că am spus mereu dragoste cînd nu era dragoste.
Așa că totul a devenit acceptabil cu timpul.

Mi-aș putea totuși imagina că sînt încă tînăr,
să-mi fac cadou gîndul ăsta,
că mă plimb în pantaloni scurți pe o plajă,
un loc murdar, cu tot felul de gunoaie și fire de nylon întinse
care leagă pescari invizibili de pești invizibili.

E exact locul care-mi apare în minte
cînd cineva rostește cuvîntul plajă.
Mi-aș putea imagina că sînt
îmbrăcat în culori vesele,
că pe apă o lișiță neagră-neagră,
ca o gaură neagră curbează lumina
în filamente. Dar n-am s-o fac.

În definitiv, lucrurile nu s-au schimbat foarte mult.
La fel ca pe vremuri, vorbim de zboruri spre Marte,
și totuși la întunericul din punga cu chipsuri ajungem
tot rupînd ambalajul cu dinții.
Dar asta e poate numai o coincidență,
ironia care mi-e pur și simplu la îndemînă ca să umplu spațiile goale,
calea simplă pe care o iau către amintiri care nu mai există.

Pentru că de fapt n-au existat niciodată?

Poate că amintirile mari înghit amintirile mici
și în jurul lor rămîne doar o sclipire pustie.
Și de abia cîte o remoră care se îngrașă cu resturile
a ceea ce-am simțit
cînd ar fi trebuit să nu simt nimic.

Peste calea ferată au trecut toate vacanțele, de Andra Mateucă, editura Eikon, 2018

https://www.librariaeikon.ro/poezie/629-peste-calea-ferata-au-trecut-toate-vacanele.html

***

într-un radio vechi un om își caută disperarea

vocalize pe care le auzim zilnic

lovesc urechi paralizează umbre

întinde mâna și apucă-te

undeva te așteaptă o masă caldă

un suflet și un pat răvășit

pântecul aparatului bruiază mersul vieții

stânjenit de atâtea cântece de glorie

Random. Poemele Gării de Est, de Gabriel Timoceanu, editura Aranca, 2023

https://www.libris.ro/random-poemele-garii-de-est-gabriel-timoceanu-EAA978-606-95175-8-1–p35886823.html

***

Când nu mai e

Nici gând nu mai e.

În locul gol punem o hălăduială

Stupidă prin crâșmele underground

Ale orașului martir

Erau pe vremuri pivnițe pentru cărbuni.

Măcar se încălzeau pe atunci Cetățenii.

Vinul ăsta scump, mult prea Scump.

Acru.

Mi-am aprins o țigară.

Bineînțeles că un dobitoc

Încearcă politicos să mă dea Afară.

Nu-l lovesc totuși

Detest violența, mi-e și frică.

Trebuie să trăiesc și eu

Flamură searbădă

Între oameni.

Promit să nu mai fumez.

Lui, mie,

Mă rog Domnului să mă ajute.

E umilitor să tot ieși în

Și mai frig să tropăi pe loc

Cu vinu-nghețat în lăboanță.

Hai sictir, e crâșmă totuși nu Salon de pediatrie.

Mă cam strâmtorează comuniștii ăștia

Moderni cu terorismele lor

Comisariate verzi, vă dați seama dragostea mea e în pericol

De-a se neantiza precum

Coroana păpădiei,

coroana mea nu,

coroana mea, a lui Doja Gheorghe

în piața cetății.

Tot mai multă splendoare, de Alina Purcaru, Editura Cartier, 2023

Zece

Trebuie să fi fost și o parte bună,
întotdeauna este
îmi spune cineva care știe.
O mângâiere, o alinare oricât de randomanticiparea entuziasmului
măcar.
Nu se poate altfel…

În partea noastră, fără  scheme și nimic,
partea extrasă,
care promite adrenalină,
extaz
și bucuria jocului,
te potrivești tu, care știi totul despre viața pe teren.

Îmi povestești despre rivalități istorice,
îmi trimiți clipuri cu goluri superbe
sau cu spectacole cu fumigene
din telefon
sau de pe paginile ultrașilor.
Îmi spui povești cu incredibilul Aggasi,
vorbim despre Ayrton Senna și autodistrugere,
la micul dejun
îmi trimiți știri despre St. Pauli,
o echipă din Hamburg, cu care mi-ar plăcea, probabil, să țin,
o echipă antifa, solidară cu refugiații și cu migranții,
cu lucrătoarele sexuale
anti-sexistă și anti-homofobă.

În partea luminoasă și proaspătă,
care promite adrenalină,
extaz
și bucuria jocului
mergem împreună la Primus-Derby
tot în regie.
Îmi imaginez ultrașii
transpirând acoperiți de steagul negru,
lăsat peste toată galeria,
efortul de a respira, efortul de a urla lozinci
ura compactă într-o masă de corpuri
care mișună sub o pânză neagră
în deplasare.

Cu ei împărțim același spațiu,
mintea îi izolează numai
în terenul advers
– mintea, ca o retragere la vestiare.

Bem Cola caldă, zâmbim foarte mult,
ne răsucim mai mult către o jumătate a terenului decât către cealaltă
amorțim
cu soundrackul obișnuit în timpane
urlete, alé-uri și înjurături atroce
zgomot alb amplificat,
cântece solare și violență pură,
pusă pe versuri –
un continuum sonic care persistă
mult după fluierul final. (…) ”

Invederatul. Poeme alese (1994 -2022), de Robert Șerban, Editura Cartier, 2022

Tânăr și taliban

când eram tânăr și eram taliban
mi s-a pus pata pe un critic literar
și la o lansare de carte
m-am răstit la el
de ce tot lăudați poeții slabi?
chiar nu contează
care cum și ce scrie?

criticul a clipit năucit
s-a dat puțin înapoi
a încercat să zâmbească
și mi-a zis împăciuitor
cu o voce așa
de bunicuță
că poezia nu face rău nimănui
nici măcar poezia mai proastă
miraculos e că oamenii scriu
că au o preocupare care
într-un fel le rezolvă problemele
sau măcar o parte dintre ele
și că dacă n-ar scrie
s-ar ține de tâmpenii
ar face nerozii
și mi-a mai zis
așa
conspirativ
nu-ți mai bate capul cu alții
tu scrie
că scrii bine

scriam prost
și mi-era rău
parcă mergeam cu avionul prin goluri și
nu mai știam pe unde am stomacul
fierea
inima
încât trebuia să stau ceasuri întregi întins în pat
ca să-mi revin cât de cât
credeam că o să crăp
mă scofâlcisem la față
nasul mi se lungise
iar ochii o luaseră spre fundul capului
eram ca o lumânare și
mă urâțeam de la o zi la alta
dar continuam să scriu și să sufăr
neștiind ce am
și de la ce mi se trage

până la urmă am înțeles
dar nu mă puteam opri
eram aproape sigur că la un moment dat
o să-mi iasă un vers ca lumea
două trei
poate chiar o poezie întreagă
și o să-mi revin
o să-mi fie ok
dar mi-era rău
tot mai rău
și eram rău
eram
taliban

Piesa de rezistență, de Teodora Coman, Editura Nemira, Colecția Vorpal, 2023

https://nemira.ro/piesa-de-rezistenta-teodora-coman

II

rece și calculată ca o minciună

care crede că nu se poate trăda niciodată,

sunt cea mai plăcută creatură aptă de limbaj

când spun nu cum e realitatea, ci așa cum ar trebui ea să fie, să vină

neconflictuală, monotonă, străvezie

ca o mare prietenie

descoperită prea târziu în viață,

ca o iluzie optică în spațiile prea mici

prelungite în efect de oglindă,

hiperrealul iese din cadru și dă cu tine de pământ

fără să te prevină,

photoshopul ajustează optim

fără să te conțină,

autocorrectul, corectorul de cearcăne, postura demnă

nivelează asperitățile,

ultima noastră țintă.

lasă-mă să-ți spun ce vrei tu să auzi,

să fiu greșeala ta favorită.

Mai multe articole

SUSȚINE PROIECTUL MEDIAQUALITY.RO

JURNALISM INDEPENDENT ȘI DE CALITATE

ASOCIAȚIA PRESĂ PE BUNE: ANCHETE ȘI INVESTIGAȚII

Cont donații: RO19BRDE350SV52123463500 B.R.D. - G.S.G., Cod SWIFT: BRDEROBU

Donează prin paypal icon

Donație recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului MediaQuality.ro

Distribuie articolul:

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.
Captcha verification failed!
Scorul utilizatorului captcha a eșuat. va rog sa ne contactati!

Cele mai noi articole

O pisică a încercat să salveze cea mai plictisitoare campanie electorală

Încercând să nu gafeze, politicienii le-au oferit cetățenilor o campanie plictisitoare, lipsită de dezbateri. Vă prezentăm cele mai importante momente ale războiului politic din...

Cine vrei să te reprezinte în Parlamentul European? O comparație între candidații principalelor partide (P)

Alianța Dreapta Unită are cei mai buni candidați pentru Parlamentul European – singura echipă care poate garanta că modernizarea României și apartenența noastră la Uniunea Europeană...

Peste 1 milion de oameni au interacționat cu cele 200 de evenimente ale Romanian Creative Week 2024. Premieră națională: un moment de Realitate Augumentată,...

Peste 1 milion de oameni au interacționat cu cele peste 200 de evenimente ale Romanian Creative Week (RCW), cel mai important eveniment dedicat industriilor...

Zeci de tineri designeri, la RFW Forum: dezbatere cu experți în domeniu despre proprietatea intelectuală în industria modei

Invitați de marcă și personalități din industriile creative au participat sâmbătă la RFW Forum, conferința care a adus în centrul discuțiilor subiecte relevante legate...

Povești „body positivity” impresionante pe podiumul Romanian Fashion Week. Designerul Ioana Ciolacu: „Dacă producem modă numai pentru femeile cu dimensiuni ideale, majoritatea oamenilor normali...

Romanian Fashion Week continuă la Iași cu show-uri spectaculoase și colecții care trezesc idealuri și conturează trenduri noi în moda din România. A doua...

New Media District, cel mai mare show de arte vizuale din țară, a debutat la Iași cu un spectacol de lumini și video mapping

New Media District, cel mai așteptat show de arte vizuale din România, a adus în capitala Moldovei nu mai puțin de 40 de instalații...

Articole asemănătoare

Cum facem ca ANAF și cetățeanul-contribuabil să fie egali

Sigur ai vrea ca și statul să aibă exact aceleași obligații ca și tine. Sigur ți se pare...

O pisică a încercat să salveze cea mai plictisitoare campanie electorală

Încercând să nu gafeze, politicienii le-au oferit cetățenilor o campanie plictisitoare, lipsită de dezbateri. Vă prezentăm cele mai...

Cine vrei să te reprezinte în Parlamentul European? O comparație între candidații principalelor partide (P)

Alianța Dreapta Unită are cei mai buni candidați pentru Parlamentul European – singura echipă care poate garanta că...