Ramona Strugariu este unul dintre europarlamentarii români care au reușit, în mandatul lor, să puncteze niște obiective mari. Actul european pentru libertatea presei, directiva anti-SLAPP pentru protejarea jurnaliștilor și activiștilor împotriva proceselor strategice, pachetul pentru prevenirea și combaterea spălării de bani, directiva anti-corupție la nivel european, toate acestea sunt reușite mari ale Uniunii Europene și, în toate acestea, Ramona Strugariu a avut o contribuție semnificativă.
Acum, la final de mandat, am putut discuta deschis cu ea subiecte care ne preocupă pe toți într-o anumită măsură. Teama de extremism, cauzele ascensiunii facțiunilor politice extremiste la nivel european, libertatea presei, echilibrul puterilor, lupta de fiecare zi pentru păstrarea democrației și statului de drept au fost doar câteva dintre temele pe care le-am discutat. Ce am aflat puteți citi în rândurile de mai jos.
Uitându-vă în spate, la mandatul de europarlamentar pe care l-ați avut, cum a fost să reprezentați interesele României în Parlamentul European?
Ramona Strugariu: Aici cred că sunt două aspecte importante: primul ține de continuitatea unei munci pe care o făceam în Parlamentul European înainte și, practic, în momentul în care am obținut mandatul de europarlamentar a existat și acest sentiment că îmi continui treaba și că știu ce am de făcut, iar asta ajută foarte mult. Nu te simți dezorientat, pur și simplu, experiența acumulată înainte a ajutat enorm. Și am continuat din comisiile de specialitate aceeași muncă.
Pe de altă parte, a fost și conștientizarea destul de abruptă a faptului că vizibilitatea muncii tale e cu totul alta, știi mereu că ești în vizorul public, că acolo te-au trimis niște milioane de oameni, ca să le reprezinți interesele și că mandatul public e cel mai important lucru pe care trebuie să-l ai în minte în acești ani. Și acel moment e unul important. Îți dai seama de responsabilitatea pe care o ai față de acești oameni.
Și cred că asta e partea cea mai frumoasă a muncii de europalamentar: că în fiecare zi în care vii la muncă o faci în ipostaza de om politic care reprezintă atât interesele cetățenilor români care te-au votat, dar și pe ale 450 de milioane de cetățeni europeni. Și în fiecare lege pe care o negociezi, în fiecare interacțiune pe care o ai cu diverse categorii și grupuri de interese există o mare responsabilitate. Este și o onoare, în același timp. Eu mereu am spus asta: că politica este locul din care poți face cel mai mult bine, pentru că ai instrumentele și pârghiile necesare ca să faci acest bine, dacă acesta este obiectivul tău.
O să revenim la ideea asta că politicienii pot face, dacă vor, foarte mult bine. Dar înainte aș vrea să vă întreb dacă în perioada mandatului de europarlamentar v-ați atins toate obiectivele propuse sau au rămas chestiuni pe care n-ați reușit să le duceți la capăt?
Ramona Strugariu: Cred că niciodată nu poți spune că ai făcut destul sau că ai făcut tot ce era de făcut. Realitatea este că n-o să se termine niciodată lucrurile pe care poți să le faci și trebuie să le faci în interes public. În plus, hai să ne uităm la cum a arătat, de fapt, acest mandat de europarlamentar. Jumătate de mandat a fost pandemie, cealaltă jumătate război. A fost genul acela de mandat pe care nu-l dorești nici inamicilor tăi politici.
Au mai fost și alte lupte de dus: pe parte economică, pe partea de protejare a drepturilor. A trebuit să jonglăm cu toate aceste lucruri, în condițiile în care noi am fost foarte limitați în capacitatea de a acționa. Au fost restricții de circulație, am stat o vreme în casă, a fost destul de greu, a trebuit să ne adaptăm procedurile interne la noile condiții astfel încât să ne continuăm activitatea, dar am reușit.
Când s-a terminat criza pandemică, a început războiul din Ucraina, care a amplificat o parte din problemele pre-existente cu o criză umanitară și după aceea a trebuit să găsim foarte repede răspuns la cum putem sprijini punctual Ucraina în acest război și ce poate să facă UE pentru a acorda Ucrainei acest sprijin în războiul cu Putin.
Și în plus, îmi amintesc că ați făcut și niște demersuri importante pe partea de protejare a presei libere și a libertății presei. Aș vrea să vorbim puțin despre asta și să-mi spuneți de ce v-a interesat să ajutați presa, în condițiile în care politicienii n-o prea fac.
Ramona Strugariu: E o discuție foarte importantă asta despre libertatea presei care nu cred că se poate rezuma la un singur mandat, pentru că vorbim despre un exercițiu continuu. Și chiar referitor la întrebarea de mai devreme, eu cred că mi-am îndeplinit cu brio obiectivele de mandat, pentru că în momentul în care am intrat în campanie în 2019 am promis niște lucruri care astăzi sunt realitate la nivel european.
Și, pe lângă ele, s-au mai întâmplat și altele, la care nu visam că vor putea fi concretizate într-un singur mandat. De exemplu, nu mă gândeam că noi vom avea finalizat Actul european pentru libertatea presei, pentru că era doar o proiecție la acel moment. Nu mă gândeam că directiva anti-SLAPP pentru protejarea jurnaliștilor și activiștilor împotriva proceselor strategice va fi adoptată, va fi lege europeană.
Nu mă gândeam că pachetul pentru prevenirea și combaterea spălării de bani, în momentul în care încheiem mandatul va fi finalizat cu înființarea unei autorități europene pentru prevenirea și combaterea spălării de bani și că directiva anti-corupție va fi deja negociată în Parlamentul European și că voi fi raportoarea acestei directive. Ca să nu mai vorbim de tot ce-a însemnat negocierea pentru finanțările europene. Deci sunt lucruri care, în momentul în care tragi linie și le vezi legi-cadru european, îți dau imaginea foarte clară a eficienței tale și a faptului că ai fost în stare să le livrezi oamenilor nu promisiuni, nu slogane de campanie, ci elemente foarte concrete, care țin de siguranța lor, de valori, de europenism, de dezvoltare, de o viață mai sigură și mai decentă pentru fiecare dintre ei.
Vorbind despre jurnaliști și libertatea presei, eu mi-am dat seama de problemele din presă nu doar din România, ci și din Europa și din lume, din perspectiva activistului civic și a omului care, la un moment dat, a decis să asume public niște teme. Am și scris editorial, la un moment dat, chiar dacă n-am fost niciodată jurnalist. Meseria de jurnalist presupune infinit mai mult decât să scrii niște opinii și puncte de vedere. Dar, având această expunere publică, am realizat ce înseamnă pentru oamenii care își asumă curajul de a spune lucrurilor pe nume această asumare.
Că am primit din plin ură, amenințări diverse, am primit telefoane de la oameni dragi de acasă, din familie, care mi-au spus că au fost chemați de către șefii lor să dea explicații legate de punctele mele de vedere publice, chiar cu amenințări subtile că și-ar putea pierde locul de muncă. Și cred că acela a fost primul moment în care mi-am dat seama ce înseamnă pentru un jurnalist de investigație și ce presupune munca lui în momentul în care el este cel care trece printr-un sistem putred și ajunge la adevăr, care înseamnă de multe ori ilegalități, scheme de fraudă, de spălare de bani, șantaj, abuz, lucruri pe care diverse camarile le fac, protejați și cu imunități de foarte multe ori. Și a fost un moment de șoc, pentru că este probabil una dintre meseriile care necesită un curaj nebun și foarte multe resurse, pe care oamenii aceștia nu le au.
De fapt, presa liberă este a patra putere într-un stat funcțional și democratic. Ai putere legislativă, executivă și judecătorească și al patrulea pilon al acestei puteri democratice în statul de drept este o presă liberă funcțională în așa fel încât să poată ajunge informațiile corecte și adevărul la oameni. Cele mai multe investigații de înaltă corupție din lume au fost declanșate în urma unor anchete jurnalistice și în urma muncii unor jurnaliști. Ei bine, acest al patrulea pilon al unui stat democratic nu are niciun fel de protecție.
Toate celelalte sunt protejate sau au imunități. În schimb, jurnaliștii sunt pe cont propriu. Și n-o să uit niciodată când în mandatul trecut, când lucram ca asistent parlamentar la un europarlamentar român, am intrat într-o negociere pentru directiva legată de avertizorii de integritate, scrisesem amendamente în sensul de a include jurnaliștii în această propunere de directive, și am auzit următoarea replică de la un reprezentant al unui grup politic care declara public că e important să protejăm jurnaliștii și munca lor:
“Păi de ce e nevoie să beneficieze jurnaliștii de protecție? Asta le e munca! E alegerea lor că vor să facă această meserie. Dacă mor, asta e!” Și probabil acela a fost momentul de trezire în care mi-am dat seama că e nevoie de un cadru foarte serios care să apere libertatea presei și jurnaliștii direct în munca lor. Am avut mare noroc de niște oameni, puțini, din Parlamentul European, pe care îi știam încă din mandatul trecut, pentru că lucrasem împreună, care credeau aceleași lucruri pe care le credeam și eu și care au înțeles nevoia unui act european pentru libertatea presei, sub forma unui regulament direct implementabil în legislația națională, și cu această mână de oameni și cu sprijinul unui comisar european pe care vreau să-l menționez, e vorba despre vicepreședinta Comisiei Europene, Věra Jourová, care și-a făcut o misiune din apărarea libertății presei, am reușit să adoptăm legile despre care vorbesc cu atâta mândrie astăzi.
Dacă a fost ușor, răspunsul e negativ, a fost infernal de greu. Pentru că fiecare politician în parte de pe lumea asta, fie doarme liniștit și cu conștiința împăcată, fie știe că poate să fie în fiecare zi, când deschide o sursă de informare în masă, subiect de presă. Iar cei care sunt cu musca pe căciulă sunt cei mai agresivi în a încerca fie să limiteze posibilitățile de reglementare, fie să explice de ce nu e nevoie de protecție pentru jurnaliști, fie să acționeze în sens invers.
Dar cred că Parlamentul European a avut mult curaj în aceste initiative și Comisia Europeană a avut mult curaj și a susținut la nivel de mesaj și tehnic această legislație. Și nu s-a terminat. Am făcut ce mi-am făcut în această etapă, dar lucrurile trebuie continuate, în sensul în care trebuie monitorizat dacă statele membre respectă această legislație care va intra în curând în vigoare și va trebui să putem lua și măsuri, căci dacă nu există consecințe pentru nerespectarea regulilor, atunci cei care au făcut până acum foarte mult rău presei vor continua să o facă. Așa că e o muncă continuă, un efort zilnic.
Dar e adevărat că și democrația e o muncă continuă, un efort de zi cu zi. Altfel, se pot întâmpla peste noapte lucruri care pot afecta foarte grav evoluția unei societăți și a lumii libere cu care ne mândrim astăzi.
Și pentru că vorbim despre democrație și lupta de fiecare zi pentru păstrarea ei, nu pot să nu mă gândesc la extremismul politic. Și să întreb cum se vede, de la nivel european, problema extremismului, dacă există îngrijorări legate de aceste alegeri europarlamentare și de faptul că multe mandate ar putea ajunge la extremiști? Există percepția asta la nivel european?
Ramona Strugariu: Pericolul chiar este real și constă în formarea unor coaliții în PE conservatoare și ultra-conservatoare solide. Că dacă ne uităm la sondajele europene de dinainte de alegeri, vedem că sunt multe state-membre, în care au câștigat teren foarte serios facțiunile de extremă dreaptă. Există acest risc inclusiv în state democratice, în alte state din UE sunt în coaliții de guvernare. Proiecția făcută într-o analiză din ianuarie, cred, arăta că între 15 și 18 state-membre, extremiștii fie sunt la putere, fie pot avea rezultate în alegeri hotărâtoare pentru a influența politicile statelor-membre.
Asta e foarte mult și chiar înseamnă un pericol. Iar în PE suntem la limită, în sensul în care sunt popularii europeni, socialiștii și Renew Europe, dar putem avea facțiunea extremistă cu cea conservatoare pe locul al treilea. Și atunci, evident, că vor primi acești oameni dosare poate grele și poate vor avea un cuvânt mult mai serios în decizia europeană și în negocierile pentru fiecare lege și în comisiile de specialitate din PE și aceastea vor fi după chipul și asemănarea lor. Ei bine, e foarte posibil să nu mai fim în acest scenariu în noul mandat, dacă conservatorii și extremiștii capătă mai multe mandate și dacă se vor alia.
Și oricum se vede că pe acest fond de criză și de război cum ideologic ne ducem către dreapta, aș spune eu, ceea ce iarăși e un semnal că vom avea un mandat greu și chiar posibile probleme cu o parte dintre deciziile europene în perioada 2024 – 2029. Pe de altă parte, cred că oamenii, la nivelul fiecărui stat membru, e important să înțeleagă și să se mobilizeze în momentul în care vor vota. Și trebuie să se gândească foarte bine ce votează.
Dacă votează populism de talcioc, care capătă proporții mari în live-uri pe Facebook și cu spectacol public sau dacă își votează propria siguranță. Asta e alegerea pe care o avem de făcut, în toate rândurile de alegeri care vin, atât în România, cât și în Europa. Cel mai ușor lucru pe care îl poate face un partid e să fie un partid anti-sistem. Care să protesteze permanent, fără să vină cu soluții. În momentul în care ai ceva de contestat sau de evidențiat ca nefuncțional, asta e simplu. Permanent găsești motive să fii nemulțumit și să strigi că ești nemulțumit. Și mă tem că nu există răspunsuri din partea acestor partide.
De fapt, știm că nu există soluții, că nu am văzut aceste platforme-program din partea extremiștilor, care sunt agenți ai haosului, nu ai construcției. Parte a felului în care a fost alimentat extremismul este incapacitatea unor guverne de a livra rezultate și de a fi transparente cu oamenii. Îmi vin în minte exemple din pandemie: incapacitatea guvernanților de atunci de a comunica oamenilor deschis lucruri. În lipsa unei comunicări eficiente se dezvoltă teoriile conspirației și scade încrederea în autoritatea de stat. Oamenii te văd atunci incapabil și răuvoitor. Deci da, guvernele contribuie, la rândul lor, la extremism. Din păcate…
Jurnalist de investigație, cu o activitate jurnalistică bogată. Mediafax, G4Media, Europa FM, Realitatea.net sunt doar câteva dintre publicațiile cu care a colaborat de-a lungul vremii. A absolvit programul de cercetare și investigație "Edward R. Murrow" în Statele Unite ale Americii, în cadrul Poynter Institute din Florida. A fost premiată în cadrul Galei Superscrieri în anul 2019, obținând premiul din cadrul secțiunii "Presă Locală". Premiată de Ambasada SUA în cadrul evenimentului "Romanian Women of Courage" în anul 2019. Carmen este și scriitor, având până în prezent cinci romane publicate, cea mai recentă apariție editorială a sa fiind cartea "Cei care nu mint".
SUSȚINE PROIECTUL MEDIAQUALITY.RO
JURNALISM INDEPENDENT ȘI DE CALITATE
ASOCIAȚIA PRESĂ PE BUNE: ANCHETE ȘI INVESTIGAȚII
Cont donații: RO19BRDE350SV52123463500 B.R.D. - G.S.G., Cod SWIFT: BRDEROBU
Donație recurentă
Donează lunar pentru susținerea proiectului MediaQuality.ro
Donație singulară
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului MediaQuality.ro
