Ilie Bolojan face exact ce trebuie prin anunțul privind disponibilizarea a 200 de oameni de la Senat. Reducerea, dacă nu eliminarea completă a sinecurilor, e absolut obligatorie. Nu e o noutate pentru nimeni că la stat au fost angajați enorm de multe pile, piluțe, neamuri, amante, amanți, copchilașii lu’ nu știu cui. Toți proștii și incapabilii care știau ei pe „cineva”, și care în sistemul privat nu ar fi niciodată angajați, și-au găsit un loc călduț la stat. Pe bani mulți, pe beneficii consistente, nu așa.
Am văzut supărare mare azi la Senat printre angajați. O doamnă consilier parlamentar, cu carieră în PSD, Cristina Târteață, fostă candidată la europarlamentare, fostă secretar de stat la Turism, care acum vreo câțiva ani se lăuda cu poze făcute cu Putin pe la un târg de afaceri din Rusia, a amenințat că va da instituția în judecată, “printr-o acţiune comună şi de o amploare nemaivăzută până acum”. Extraordinar!
Modelul aplicat de Bolojan la Oradea, unde fix asta a făcut, a redus numărul bugetarilor angajați inutil, a eficientizat instituțiile, e obligatoriu de aplicat la nivel național. Orice om cu bun simț, care muncește pe bune în țara asta, nu are cum să nu vadă dezmățul făcut cu angajările pe bani publici.
Așa cum e acum nu poate continua la infinit. Presiunea e enormă pentru mediul privat. Văd oameni care conduc companii, care au businessurile lor și care sunt disperați. Nu se mai pot baza pe nimic, nu există predictibilitate, statul schimbă peste noapte politicile fiscale. Iar în tot haosul ăsta, te uiți cum la stat există supărare că nu știu ce angajați primesc mai puține tichete de vacanță. Așa, și?
Serios, când pe mediul privat se pune presiune enormă cu taxele mai mari, unii consideră că joburile la stat trebuie să le fie lor garantate pe viață, la fel și salariile și beneficiile. Asta în condițiile în care nu există plată în funcție de performanță. Doar simplu fapt că ai ajuns într-un postuleț la stat, unde nu contează ce faci, pentru că evaluările (dacă există) salariaților sunt fix zero barat, și e suficient să îți iei salariul intact.
În timpul ăsta, presiunea pe mediul privat e enormă. Nu am lucrat niciodată la stat, am fost doar angajată în companii private, unde am muncit enorm (apropo, în presă e o mizerie cu salariile, cu drepturile angajaților, cu contractele de muncă – care de multe ori nu există), iar de câțiva ani sunt angajată în propria mea firmă, una foarte micuță. Unde muncesc non-stop. Anul trecut mi-am permis patru zile de vacanță. Atât. Pe banii mei, normal, nu pe tichetele de vacanță de la stat.
În 30 decembrie, statul român, care nu dă doi bani pe mediul privat, cel care, de fapt, susține economia României și care duce în spate tot aparatul bugetar obez, a venit cu acea “Ordonanță trenuleț”, care a început să își producă efectele după doar două zile, de la 1 ianuarie. Taxe mai mari, de exemplu cea pe dividende, care a mai fost crescută o dată anul trecut, de la 5% la 8%, iar acum la 10%.
Vă rog să îmi spuneți cum pot companiile private (da, nenorociții de privați care sug sângele poporului și exploatează oamenii, după cum cântă așa-zisele sindicate, așa-zișii experți în piața muncii și micuții comuniști din corporații, mai ales, care cred că în viață există doar beneficii și ele trebuie să le fie lor garantate de angajatori, orice ar fi) să susțină, peste noapte, taxele noi și toate măsurile privind piața muncii impuse de stat? Cum? Nu ai cum să faci asta decât dacă furi bani. Atunci, da, sigur, nu te uiți prea atent la ei. Mai furi alții și mâine.
În mediul privat, ai niște contracte negociate, cu anumite clauze, pe care trebuie să le respecți. Și vine statul și îți spune că, peste două zile, el o să îți ia mai mulți bani din banii care credeai că sunt ai tăi și, în plus, în unele cazuri, schimbă legea și nu mai dă niște facilități pe care le dădea până atunci. Treaba ta cum te descurci și redresezi lucrurile în două zile. Și statul român face asta nu o dată, ci de câteva ori pe an. Ce business poți să ai ca să nu te afecteze direct, imediat, acest tip de decizii?
Spun asta și pentru că, zilele trecute, am citit declarația unui lider de sindicat din domeniul IT. “Ordonanța trenuleț” prevede, între altele, că statul român nu mai dorește să acorde niște beneficii fiscale pentru angajații din IT, construcții și agricultură. Nu mai poate, nu mai vrea, asta a decis statul, în fine. Prin urmare, cât timp legea e în picioare, toți trebuie să ne supunem ei.
De ce era supărat sindicalistul din IT despre care vorbesc. Dar, atenție, nu era supărat pe Guvernul care a dat “Ordonanța trenuleț”, ci pe angajatorii din domeniu. Pentru că statul a eliminat o facilitate fiscală, acordată de mulți ani în IT, care însemna următorul lucru: angajatorii plătesc un salariu brut – o parte din el se duce direct la stat, prin taxe, iar cealaltă parte înseamnă salariul net, cât ia omul în mână. Facilitatea acordată până acum de guvern însemna că, în cazul domeniului IT, din banii de taxe pe care angajatorul le plătea la buget, statul a spus, până acum, ca un procent de X% lei să se ducă în salariul net angajaților. Adică renunța el, statul, la niște bani din taxe.
Angajatorii plăteau exact același salariu brut și atunci, și acum, când Guvernul a decis ca acea facilitate fiscală să nu mai existe. Deci, o companie are fix aceeași cheltuială cu angajații. Angajatul, da, rămâne cu același salariu brut în contractul de muncă, doar că îi scade net-ul, pentru că statul român nu mai vrea să îi acorde acea facilitate fiscală.
Cum e văzută treaba asta de domnul sindicalist a cărui declarație am citit-o în presă: “Îi invităm pe angajatorii din IT şi din celelalte sectoare afectate să înceteze mascarada şi să îşi asume un rol responsabil în faţa angajaţilor lor. Acoperirea diferenţei salariale apărute ca urmare a eliminării facilităţilor fiscale este o datorie morală, mai ales în contextul în care aceste companii şi-au construit profituri uriaşe datorită acestor beneficii. Angajaţii din IT, Construcţii şi Agricultură nu trebuie pedepsiţi pentru deciziile statului”.
Ce “mascaradă” o mai fi și asta, în care eu, angajator, plătesc exact același salariu brut pe care m-am angajat, prin contractul de muncă, că îi voi plăti? De unde să scot eu, privat, bani mai mulți, peste noapte, în condițiile în care nu eu am schimbat ceva, nu am tăiat nimic, nu am încălcat contractele de muncă și nu eu am puterea să fac legi în România?
Cu toate astea, unii domni sindicaliști văd problema la companii, care ar trebui să aibă obligația să acopere toate modificările fiscale impuse de stat. Oricând, oricum. Nu contează că poți pune în pericol toată compania, că nu ai de unde plăti, că piața muncii se schimbă constat, inclusiv în IT. Nu. Pe lângă stat, care pune presiune pe tine, privat, fără să țină cont de nimic, mai vin, în unele cazuri, și sindicaliștii de renume mondial din România, care zic să “lași mascarada” și să scoți bani mai mulți. Sigur, dacă am cum și dacă vreau, să zicem că acopăr niște cheltuieli suplimentare. Dar dacă nu am sau nu vreau să fac asta, de ce să fie considerat acest lucru “o mascaradă”?
Păi, dragi lideri de sindicat din mediul privat, de ce nu faceți voi, cum fac sindicaliștii de la stat, proteste în fața Guvernului!? De ce nu aveți inițiative clare, îndreptate spre cei cu putere de decizie? Adică guvernanții? De ce nu le cereți politicienilor, adică celor care schimbă legi peste noapte, să “lase mascarada” și să nu își bată joc și de angajați, și de companii? De ce? Pentru că aveți combinațiile voastre cu statul? Cu politicieni pe care nu vreți să îi deranjați? Pentru că e mai bine să mențineți tensiune în mediul privat, că doar așa vă justificați și voi activitatea și mulgeți bani de la membri? De asta? Nu știu. Mă întreb.
Da, e o situație foarte grea pentru toți oamenii care muncesc cinstit în România. Că sunt angajați sau angajatori. Nu avem cum să ne dorim să fie dați oameni afară, să câștige mai puțin. În final, asta nu poate fi decât rău pentru noi toți. Situația la care am ajuns acum e cauzată mai ales de politicieni hoți, corupți, hapsâni, care nu dau doi bani pe noi, pe binele nostru, pe binele țării. De zeci de ani, se fură cu sacul din bani publici.
Doar că mai departe nu se mai poate merge așa. Pur și simplu, sistemul a crăpat deja. Mediul privat nu mai poate acoperi la infinit hoția bugetară. Nu mai poate face față la infinit măsurilor fiscale decise peste noapte. Așa nu se mai poate.
Ramona Ursu e ziaristă. Din convingere. Adoră să scrie. Să vorbească. Să descopere. Dar mai ales să-i asculte pe oameni.
SUSȚINE PROIECTUL MEDIAQUALITY.RO
JURNALISM INDEPENDENT ȘI DE CALITATE
ASOCIAȚIA PRESĂ PE BUNE: ANCHETE ȘI INVESTIGAȚII
Cont donații: RO19BRDE350SV52123463500 B.R.D. - G.S.G., Cod SWIFT: BRDEROBU

Donație recurentă
Donează lunar pentru susținerea proiectului MediaQuality.ro
Donație singulară