Scriam, în urmă cu puține zile, despre cazul unui neurochirurg hirotonit din Constanța, care și-a făcut o afacere prosperă din suferință și care are cariera plină de rateuri, toate echivalente cu niște tragedii ale unor oameni pe care nimeni nu i-a ascultat. Deși s-au tot plâns… De câteva zile, în Constanța, se discută din nou cazul Vlad Pascu, tânărul care a ucis, sub influența stupefiantelor, doi tineri și a rănit trei. În sala de judecată, onorata instanță a întrebat, mestecând gumă, dacă unul dintre tinerii uciși de Pascu e în sală, solicitând buletinul acestuia, sub privirile îndurerate ale părinților lui.
Constanța pare a fi un loc aparte, din punctul de vedere al felului în care se face dreptatea.
Pentru că la Constanța s-au plâns, formal și oficial, multe dintre victimele lui Ștefan Mindea. S-au adresat polițiștilor, procurorilor, judecătorilor. Și Mindea n-are în prezent nicio problemă cu legea. Formal și oficial, el e un medic cu acte în regulă, care operează oameni la un spital privat din Constanța și care vinde dispozitivele medicale pe care le implantează în pacienți prin intermediul firmelor lui personale și de familie. Atât.
Unele dintre victimele lui Mindea spun că au cerut sprijinul organelor competente din Constanța pentru a aprofunda cazul acesta, fie pe linia înșelăciunii, fie pe linia malpraxisului, dar li se spune că un medic “cu reputație bună” nu se investighează.
Și dosarele stau cu anii prin parchete și instanțe.
Iar Mindea operează în continuare oameni. Care ajung fie pe ultimul drum, fie prin alte spitale pentru a repara ce-a stricat doctorul-preot de la Constanța.
Și tocmai când credeam că probabil Mindea e un caz aparte, pentru că e realmente protejat în zonă, având conexiuni cu politicieni și înalți prelați, ne dăm seama că la Constanța, justiția e o uriașă bătaie de joc. Pentru că acolo se judecă și dreptatea celor doi tineri uciși de Vlad Pascu, tânărul de familie bogată, care, de plictiseală, inventa cocktail-uri cu droguri și le testa la volan.
Ce s-a întâmplat în sala de judecată acolo frizează absurdul. Judecătoarea a abordat cazul mestecând gumă. Apoi a privit în ochi părinții copiilor uciși și a întrebat unde e unul dintre ei. Dintre tinerii uciși… Se aștepta să fie în sală, probabil. Căci la Constanța, organele dreptății nu cred în moarte. Nici în dosare făcute cu responsabilitate. Și nu se ceartă cu dezvoltatorii imobiliari respectabili sau cu medici-preoți cu reputație bună. Că e păcat să te pui rău cu ăștia. Cine știe când ai nevoie de ei, nu? Așa că e mai bine să te speli pe mâini. Până la urmă, ce se întâmplă dacă nu rezolvi un dosar? E țara plină de dosare expirate… Sau dacă forțezi recuzarea dintr-un caz? Practic, nimic rău. Va răsări soarele și ziua următoare. Și la fel de natural va cădea și noaptea peste județ. Iar dramele se vor scrie în ziare o vreme. Apoi ziarele vor obosi. Și totul va rămâne la fel.
Sigur că vor exista și oameni care vor cere dreptate. Vor zice că-s traumatizați nu doar de călăul lor, ci și de magistrații care nu-și fac treaba. Vor plânge public. Vor fi ascultați o vreme. Și din nou se va face liniște. Că dreptatea asta nu-i pentru căței, vorba fabulei. E un produs de lux și nu e la îndemâna oricui. E croit mai curând pe talia politicianului, preotului, afaceristului, dezvoltatorului imobiliar. Nu merge la omul de rând, că nici nu-i stă bine cu ea. De asta se și face mișto de suferință în sala de judecată.
De ce se face atâta caz pe o confuzie de nume? Sau pe niște povești despre mame moarte, asigurări fraudate și dispozitive medicale de o sută de ori mai scumpe, dar mai mult ca sigur implantate într-un loc greșit? Dreptatea nu e pentru toată lumea. Nu la Constanța. Acolo e stat în stat. Și cine înțelege adevărul, își pune dreptatea-n cui și suportă. Cine nu, să-și asume statutul de victimă și să se plângă… în altă parte!
Jurnalist de investigație, cu o activitate jurnalistică bogată. Mediafax, G4Media, Europa FM, Realitatea.net sunt doar câteva dintre publicațiile cu care a colaborat de-a lungul vremii. A absolvit programul de cercetare și investigație "Edward R. Murrow" în Statele Unite ale Americii, în cadrul Poynter Institute din Florida. A fost premiată în cadrul Galei Superscrieri în anul 2019, obținând premiul din cadrul secțiunii "Presă Locală". Premiată de Ambasada SUA în cadrul evenimentului "Romanian Women of Courage" în anul 2019. Carmen este și scriitor, având până în prezent cinci romane publicate, cea mai recentă apariție editorială a sa fiind cartea "Cei care nu mint".
SUSȚINE PROIECTUL MEDIAQUALITY.RO
JURNALISM INDEPENDENT ȘI DE CALITATE
ASOCIAȚIA PRESĂ PE BUNE: ANCHETE ȘI INVESTIGAȚII
Cont donații: RO19BRDE350SV52123463500 B.R.D. - G.S.G., Cod SWIFT: BRDEROBU
Donație recurentă
Donează lunar pentru susținerea proiectului MediaQuality.ro
Donație singulară
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului MediaQuality.ro
