Masacrul din Duminica Floriilor este semnul terifiant al unei continuităţi. Pentru Rusia lui Vladimir Putin teroarea este unica manifestare a politicii externe, iar crimele de război sunt imaginea, teribilă, a propriei viziuni despre relaţiile dintre naţiuni. Mai mult decât un act de barbarie, atacul din Duminica Floriilor este o provocare lipsită de ambiguitate. Departe de a fi angajată pe un iluzoriu drum al păcii, Rusia este pregătită să recurgă la violenţă şi la intimidare spre a-şi atinge autenticul obiectiv, acela de a compromite, fatal, statalitatea şi viabilitatea Ucrainei.
Pace şi război
Atacul de zilele trecute descrie maniera în care Rusia înţelege pacea acceptabilă, în termenii ei. Pacea rusă este pacea care ar conduce, pe termen mediu şi lung, la instituirea protectoratului de tip colonial pe care statul rus îl consideră ca unicul în măsură să îi satisfacă interesele imperiale. Dezarmată, demoralizată şi izolată, Ucraina ar înceta să mai fie un obstacol pentru expansiunea rusă.
Incapabilă să învingă, decisiv, pe câmpul de luptă, primitivă şi barbară, forţa militară rusă se sprijină pe cele două elemente conturate în anii de după 2022: crimele de război şi dispreţul pentru viaţa omenească. Rusia nu pare pregătită să abandoneze politica testată în cei trei ani de agresiune: discuţiile despre pace nu sunt decât tactici de tergiversare de inspiraţie sovietică.
Pentru Statele Unite, provocarea rusă este una care nu mai poate fi ignorată. Masacrul din Duminica Floriilor dezvăluie, dincolo de orice ambiguitate, ipocrizia sângeroasă a regimului putinist. Carnagiul de duminică este gândit ca un semnal de intimidare şi de şantaj colectiv. Impunitatea nucleară conferă Rusiei o agresivitate care pare de neoprit.
În aceste momente, apelul la pragmatismul şi la luciditatea reflecţiei lui Raymond Aron rămâne calea de urmat. Iluziile umanitariste şi pacifiste ne pot fi fatale: evitând escaladarea ce poate conduce la confruntarea nucleară, avem datoria de a pregăti condiţiile unei păci care să nu însemne o capitulare ruşinoasă.
Iar drumul spre o pace trece, în aceste momente, prin fermitatea angajamentului în Ucrainei. Războiul nu poate fi decât dacă Federaţia Rusă va accepta negocierile de pace. Iar acceptarea nu poate interveni dacă alternativa continuării războiului va deveni una imposibil susţinut.
Administraţia americană este singura care poate face această alegere. Pacea impune nu doar intensificarea sancţiunilor – Ucraina trebuie să dispună de mijloacele militare care să descurajeze agresiunea, de o manieră credibilă. Statele Unite sunt unica putere globală capabilă să îmbine, convingător, cele două politici, de coerciţie economică şi de asistenţă armată
Pacea evocată de administraţia americană rămâne o himeră atâta vreme cât Rusia lui Vladimir Putin este fidelă politicii terorii de stat. Rusia trebuie forţată să accepte pacea. Tratativele care să încheie, fie şi temporar, conflictul sunt imposibil de purtat în climatul de acum.
Indiguirea Rusiei este ţinta unei politici pragmatice şi prudente, iar o asemenea politică nu se poate înfăptui prin capitulare şi laşitate. O pace care ar consfinţi protectoratul rus peste Ucraina ar însemna nu doar un eşec strategic, ci şi preludiul altor conflicte.
Opţiunile din aceste luni şi din aceşti ani vor modela viitorul. Masacrul din Duminica Floriilor este un semn al vremurilor tragice de acum. Prăbuşirea Ucrainei poate apropia de naţiunile noastre politica rusă a terorii de stat.
Acest articol a fost publicat inițial în Contributors.
Ioan Stanomir este profesor de Drept constituțional la Facultatea de Științe Politice din cadrul Universității București.
SUSȚINE PROIECTUL MEDIAQUALITY.RO
JURNALISM INDEPENDENT ȘI DE CALITATE
ASOCIAȚIA PRESĂ PE BUNE: ANCHETE ȘI INVESTIGAȚII
Cont donații: RO19BRDE350SV52123463500 B.R.D. - G.S.G., Cod SWIFT: BRDEROBU
Donație recurentă
Donează lunar pentru susținerea proiectului MediaQuality.ro
Donație singulară
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului MediaQuality.ro
