Nu poate exista un leac miraculos care să vindece prostia. Chiar dacă ar exista, proștii l-ar ignora cu superbie. Nu știu să se fi conceput teste de prostie. Neghiobia este perfidă și polimorfă. Se deghizează în fel și chip.
S-au văzut inteligențe strălucite care să dovedească nerozie morală. Pelerinajele zelotilor revoluționari în secolul XX vor rămâne pe veci de pomină. Dar putem să practicăm luciditatea. Să distingem între diamant și gablonz. Să suflăm, preventiv, și în iaurt…
De milenii, omenirea se confruntă cu nețărmuritul tupeu al prostiei. Ne întâlnim cu ea în varii situații, inclusiv în ceea ce bănuim a fi lumea spiritului. Prostia se maschează în spirit justițiar, se automotiveaza ventriloc în torente de vorbe fără noimă, dar menite să-l facă pe autor/autoare să se simtă pe o înaltă platformă morală. Prostia este piramidală, galactică, impenetrabilă, inexorabilă, fulminantă, vituperanta, logoreica, sigură de ea, convinsă că stă de vorbă cu adevărul absolut. Prostia este oraculară.
Prostia așteaptă aprobări în serie de genul: „Chapeau!” și „Mă închin, maestre!” Adversarii prostiei sunt automat catalogati drept „mojici” și “narcisiști”. It takes one to know one, indeed. Prostia e monomană, ipocrită și bigotă, plină de complexe, înfundată unor prejudecăți inavuabile și unor amintiri de care îi este chiar ei rușine.
De fapt, greșesc, prostia nu cunoaște sentimentul jenei, e mereu sigură de ea, se proțăpește în piața publică pentru a observa, adică a admonesta, “cultural”. Prostia se autovictimizeaza. Prostia îl unifică pe Eugen Barbu cu domnul Vucea. Dar și cu Adrian Păunescu.
Nu încercați să deconstruiți prostia. Ea este omogenă, compactă, constrângătoare, non-fisurabilă precum călușul, precum botnița, precum cătușele. Prostia are nostalgia sclaviei. Mai grav este că vrea să ne-o impună și nouă.
Prostia e incultura care se ocupă de Popper, de Rawls, de Arendt si Oakeshott, crezând că sunt Constanța Crăciun, Pavel Ţugui, Ofelia Manole, Suzănica Gâdea, Aneta Spornic, Olivia Clatici și Mihai Dulea. Prostia definește licheaua care crede că poate submina, printr-o parodie de doi bani, semnificația unui apel autentic către lichele.
Prostia este mândria țoapei care se crede Rahel Varnhagen, cea despre care a scris atât de frumos Hannah Arendt. Prostia este ranchiunoasă, încruntată, mediocră și filistină. Prostia este incurabilă, dar face gropi teribile si primejdioase în jurul ei. Mai ales când are bani, influență și o vanitate exacerbată.
Deci, cum putem ține piept prostiei? Numind-o, fără reticențe si fără temeri, drept ceea ce este: neghiobie, nerozie, stupiditate, nevolnicie. Intelectuală și morală. Refuz al bibliografiei. Extaz al autobiografiei…
Am scris acest scurt eseu in 2015. Urmăresc in continuare, mereu uimit de perseverența acestui fenomen mental si comportamental, cum acționează si ce ravagii face prostia. Mai ales atunci cand se imbracă în veșminte savante si rostește cu gravitate năucitoare aberații, baliverne, bazaconii. Există o ostentație a prostiei. Există si vulgaritatea prostiei. Prostia combinată cu trufia ruinează omenia.
Vladimir Tismăneanu este profesor de științe politice la University of Maryland și autor a numeroase cărți despre totalitarisme, ideologii, utopii și revoluții.
SUSȚINE PROIECTUL MEDIAQUALITY.RO
JURNALISM INDEPENDENT ȘI DE CALITATE
ASOCIAȚIA PRESĂ PE BUNE: ANCHETE ȘI INVESTIGAȚII
Cont donații: RO19BRDE350SV52123463500 B.R.D. - G.S.G., Cod SWIFT: BRDEROBU
Donație recurentă
Donează lunar pentru susținerea proiectului MediaQuality.ro
Donație singulară
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului MediaQuality.ro
