Încă de mici, înainte de a deveni UTC-iști, ni se explica așa : noi toți, oamenii muncii adică, aveam față de mijloacele de producție (relația cu mijloacele de producție părea esențială) o triplă calitate. Eram proprietari, producători si beneficiari ai celebrelor mijloace de producție (vezi și volumul Proprietari, Producători, Beneficiari – Nicolae Niculescu, Elena Niculescu, Ionel Cobzaru și Mircea Șerb – Ed. Politică 1984, disponibil la Biblioteca Centrală Carte din Depozit – 484.634).
O nouă mică paranteză, la fel de necesară – nu am știut niciodată dacă Elena Niculescu este soția lui Nicolae Niculescu. Dar să revenim…
Această triplă calitate i-a făcut pe români, înainte de 1989, să creadă că o parte din utilajele la care lucrează le aparțin, că o parte din mărfurile pe care le produc sunt ale lor. De drept. Deci, nu se putea interpreta că materiile prime sau produsele finite pe care le strecurau în genți la ieșirea din schimb (șut) și le duceau acasă, ar fi fost furate din întreprinderea la care erau angajați. Mulți își rotunjeau astfel veniturile. „Măcar cu atât să mă aleg după 20 de ani de muncă ” (să zicem 20, dar puteau fi și 25 sau 30 de ani) – ziceau către prieteni sau chiar către propria conștiință.
De la Jimbolia puteai pleca cu o pereche de oteri (substantivul comun prin care denumeai pantofii sport produși sub licență OTTER), pe care-i schimbai, cu vecinul care lucra la COMTIM, pe o ceafă de porc, pe care o dădeai apoi pe un cartuș de KENT și câteva săpunuri ungurești, care-ți trebuiau sa le dai la medic. Cei care am trăit atunci, știm „ cum mergeau lucrurile ”, știm si cum îți puteai folosi influența pe care o aveai în virtutea poziției sociale, pentru a-ți rezolva problemele personale.
De exemplu, pentru a îmbuna pe cineva să accepte o dezmembrare de teren… Poate de aceea, declarația scăpată, într-o emisiune filmată, de un director de spital, conform căreia acesta folosea aparatura de la locul de munca după bunul plac, crezându-se proprietar, producător si beneficiar, nu a șocat, așa cum ar fi fost normal să șocheze, opinia publică. Se pare că, pentru a-și rezolva problemele personale, acel director oferea cu mărinimie RMN-uri gratuite.
Au trecut 35 de ani din 1989 și, totuși, astfel de lucruri par – in continuare – de înțeles si de iertat. Nu realizăm că un asemenea serviciu făcut cuiva este un furt, așa cum furt este și să plagiezi o lucrare de diplomă sau de doctorat, la fel cum furt este să pleci cu o pereche de pantofi in geantă, pe poarta fabricii unde lucrezi, cu o coastă de porc sau piese pentru un aspirator, chiar daca nu se potrivesc cu cel pe care-l ai acasă…
Cineva trebuie să încerce să schimbe modul în care ne raportăm la astfel de abuzuri.
Iar noi putem ajuta cu un gest simplu – să mergem la vot.
Florian Mihalcea
Florian Mihalcea este președintele Societății Timișoara
SUSȚINE PROIECTUL MEDIAQUALITY.RO
JURNALISM INDEPENDENT ȘI DE CALITATE
ASOCIAȚIA PRESĂ PE BUNE: ANCHETE ȘI INVESTIGAȚII
Cont donații: RO19BRDE350SV52123463500 B.R.D. - G.S.G., Cod SWIFT: BRDEROBU
Donație recurentă
Donează lunar pentru susținerea proiectului MediaQuality.ro
Donație singulară
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului MediaQuality.ro
 o triplă calitate. Eram proprietari, producători si beneficiari ai celebrelor mijloace de producție (vezi și volumul Proprietari, Producători, Beneficiari – Nicolae Niculescu, Elena Niculescu, Ionel Cobzaru și Mircea Șerb – Ed. Politică 1984, disponibil la Biblioteca Centrală Carte din Depozit – 484.634).){kind=link}