Ne lamentăm după două nopți geroase, ori câteva zile cu nămeți până la genunchi. Râd de noi vârstnicii care au prins vremuri cu zăpezi cât casa. Nu mai avem ierni aspre ca înainte, cred bătrânii, ci noi suntem mai comozi, mai bolnăvicioși dar și mai prost îmbrăcați.
La cei aproape 80 de ani, tanti Dobrița muncește fără pauză în gospodărie. De când se știe, locuiește în Săgeata, comună de câmpie din județul Buzău unde iernile sunt mai dure decât în alte părți. O surprindem pe femeie în curte, la întins rufe, îmbrăcată mult prea subțire pentru gerul de afară, de minus cinci grade în termomentru. Ne asigură că nu simte frigul, pentru că au călit-o iernile tinereții sale, când satele erau frecvent acoperite de nămeți cât casa.
„Ieșim din casă, aducem un braț de lemne, o găleată de apă, trebuie, ce să facem. Bine că nu mai este ca pe vremuri, când foarte multă zăpadă era pe drum, în curte, era și ger mare. Dar tot ieșeai pe zăpadă și atunci, pentru că nu aveai ce face. Făceam cărare, desigur, cu băieții mei, care mă ajutau și ei cât puteau”, ne povestește vârstnica.
CITEȘTE ARTICOLUL INTEGRAL ÎN ȘTIRI DE BUZĂU
