Ținutul dintre Prut și Nistru a avut o istorie zbuciumată, în ultimele două secole fiind mereu la marginea entităților politice din care a făcut parte: și atunci când a fost înglobat în construcțiile politice ale rușilor, imperiul țarist și URSS, și atunci când a fost al României. În afară de aceste poziționări, acest teritoriu a fost mereu compus, descompus și recompus în diverse „republici ale Meșterului Manole”, după expresia lui Sorin Antohi.
Dezmembrarea URSS a adus fosta republică sovietică la o răscruce: fie realipirea de România, de unde fusese smulsă prin Pactul Ribbentrop-Molotov, fie independența. Deși atunci, în zilele agoniei URSS, realipirea la România ar fi fost posibilă, trenul acela a trecut iute prin gară, pentru că impiegatul de mișcare de la București încă privea cu obediență spre Moscova. Astfel, s-a optat pentru independență, România fiind primul stat care i-a recunoscut-o. Prin acest gest cu care unii români se mândresc și astăzi (iată cum i-am ajutat pe frații noștri!), statul român a asigurat Moscova că va avea la dispoziție un stat mic, ușor de controlat.
A urmat tranziția spre noul sistem politico-economic, cu toate problemele pe care le-au avut statele din fostul lagăr socialist. O mână de intelectuali basarabeni a susținut, însă, mai departe ideea unirii cu România, văzută ca pe o revenire la firescul lucrurilor. Militantismul lor a fost benefic și apreciat până când clasa politică de la Chișinău a început a-și vedea propriile interese. De ce să fim provincie a României când putem avea statul nostru?
Este suficient să privim istoria celor 33 de ani a Republicii Moldova pentru a vedea că la Chișinău s-au conturat două orientări: cea europenistă și cea rusofilă. Unde s-a aflat unionismul între aceste două direcții? Dacă o perioadă de timp unioniștii erau cei de orientare proeuropeană, în timp, oamenii politici coordonați de la Moscova au răsturnat situația în mod dialectic. Într-o primă etapă, unioniștii au fost considerați ca fiind trădători de țară, pentru că ceea ce avea mai sfânt Republica Moldova era independența; nici limba română nu a mai fost dezirabilă, pentru că s-a decis politic că în statul dintre Prut și Nistru se vorbește limba moldovenească; unirea cu România însemna privilegierea etnicilor români și prigonirea minorităților rusofone din Republica Moldova; în fine, un mare „atu” consfințit constituțional a fost socotit a fi neutralitatea – cum să te unești cu România, care este membră NATO, când tu ești stat neutru?!
Propaganda a lucrat puternic în perioadele guvernărilor filoruse, astfel încât a fi unionist însemna a vrea răul Republicii Moldova, a trăda această țară. O parte dintre vechii unioniști și-au dat seama de noua realitate creată propagandistic, orientându-se inteligent spre susținerea integrării europene a Republicii Moldova. Dar, unionismul trebuia întreținut pentru că era util filorușilor pentru a arăta marele dușman intern al țării. Așa că filorușii au început să susțină un unionism de stadion, de tipul celui practicat de George Simion, personaj susținut de Moscova prin cozile de topor de la București și Chișinău. Ce a făcut acest sinistru personaj în prima campanie a Maiei Sandu am văzut (amintiți-vă de marșul din București și de ocuparea cu corturi a Pieței Universității). S-a văzut de la distanță cum „unionismul” său i-a servit lui Dodon.
Există și un curent ce susține încă faptul că unirea s-ar putea decide la nivel parlamentar sau prin referendum. Variantă irealizabilă și nu intru aici în detalii.
Așa cum am arătat și cu altă ocazie, singurul unionism de care Republica Moldova are nevoie este cel ce-și trage denumirea de la „Uniune”, de la „Uniunea Europeană”. Acordul de la Vilnius din 2013 a însemnat o victorie a proeuropenilor, însă a venit lovitura orchestrată de la Moscova cu furtul miliardului. Și iar a mirosit a Siberie în toată Republica.
În 2016, am coordonat împreună cu Radu Carp un volum colectiv ce a avut ca temă „calea europeană a Republicii Moldova”. Majoritatea dintre cei 38 de contributori s-au dovedit sceptici cu privire la capacitatea Republicii Moldova de a relua „calea europeană”. M-am numărat printre cei mai optimiști, arătând că în istorie sunt posibile și minuni, că ceea ce pare astăzi imposibil mâine, ca urmare a unei conjuncturi, se arată a fi lesne de atins; important este ca sosirea trenului să te găsească cu bagajele făcute.
Odată cu venirea la guvernare a europeniștilor grupați în jurul Maiei Sandu, Republica Moldova a început să-și pregătească din nou bagajele pentru calea europeană. Și conjunctura a apărut, chiar dacă este una plină de tragism: invadarea Ucrainei de către Federația Rusă.
Sunt momente în istorie ce trebuie exploatate la maxim și Republica Moldova se află în plină desfășurare a unui astfel de moment istoric. Referendumul – pe care îl consider riscant, dar sper să mă înșel – va însemna un pas decisiv, pentru ca proiectul european să nu pară a fi unul al elitei politice, ci unul susținut de cetățenii Republicii Moldova.
„La mulți ani, Republica Moldova” este urarea de astăzi! La mulți ani, dar nu în formula de astăzi, a independenței și neutralității așa cum le-au conceput postsovieticii. Parafrazând spusa unui jurnalist spaniol cu privire la integrarea țării sale în UE, cetățenii Republicii Moldova ar trebui să spună că sunt pentru integrarea în UE pentru că doar așa Republica Moldova va rămâne independentă.
Sorin Bocancea este profesor și Rector al Universităţii „Petre Andrei” din Iaşi. Este Directorul revistei Polis și Președinte al Institutului de Studiere a Ideologiilor (ISI). Printre lucrările publicate se numără: „Instituţii şi politici publice în Uniunea Europeană” (2004), „Cetatea lui Platon” (2010), „Noi și postcomunismul” (2012) și „Trei decenii de învățământ superior privat în România. Universitatea „Petre Andrei” din Iași” (2021). A coordonat 12 volume colective (dintre care 4 în colaborare) și a realizat alte 5 în coautorat. A publicat peste 60 de articole științifice în reviste și în volume colective.
SUSȚINE PROIECTUL MEDIAQUALITY.RO
JURNALISM INDEPENDENT ȘI DE CALITATE
ASOCIAȚIA PRESĂ PE BUNE: ANCHETE ȘI INVESTIGAȚII
Cont donații: RO19BRDE350SV52123463500 B.R.D. - G.S.G., Cod SWIFT: BRDEROBU
Donație recurentă
Donează lunar pentru susținerea proiectului MediaQuality.ro
Donație singulară
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului MediaQuality.ro
