După montajul propagandistic realizat în coproducție cu Tucker Carlson spre satisfacția trompetelor sale europene și a trumpiștilor de peste ocean, Putin a considerat că este momentul pentru a scăpa de un adversar ce s-a încăpățânat să supraviețuiască multor tentative de asasinat. Fiecare eșec al eliminării sale fizice l-a sporit pe Alexei Navalnîi, l-a făcut din ce în ce mai mare, precum păpușile Matrioșka. Putin a considerat că, în pragul realegerii sale, Navalnîi a ajuns la ultima variantă, la păpușa cea mai mare. De această dată eliminarea nu mai avea cum să dea greș, pentru că adversarul nu se mai plimba liber, ci era de ceva timp pus la rece, în custodia statului putinist.
Încă ne întrebăm de ce a ales Putin acest moment. De ucis tot îl ucidea, pentru că s-a simțit umilit de fiecare dată când Navalnîi a scăpat cu viață, ca și cum ar fi fost mai mulți Navalnîi care-i tot stăteau în cale și care nu doar că nu se terminau, dar erau din ce în ce mai mari și mai greu de ucis.
Într-o schemă de gândire occidentală, ar fi trebuit ca Putin să joace fie cartea legalității („nu pot să intervin în actul de justiție pentru că în Rusia funcționează separația puterilor în stat, nu așa cum prezintă ticăloasa propagandă occidentală”), fie cea a generozității („aș putea să-l lichidez oricând, dar nu sunt un criminal așa cum susține ticăloasa propagandă occidentală”).
Însă Putin nu gândește în ticăloasa paradigmă occindentală. El este borfașul din suburbiile Leningradului, care-și urmărește adversarul până la eliminare, pentru a nu-i scădea cota în lumea interlopă. Cei din jur trebuie să știe că el nu se joacă, trebuie să-i știe de frică. Teroarea este singura formă de putere pe care o cunoaște și pe care o exercită. De aceea, doar din parspectivă occidentală eliminarea lui Navalnîi pare a fi un gest contrafactual; însă, din perspectivă kremlineză, este un act firesc, poate puțin întârziat.
Într-o societate cu o cultură a asasinatului politic cum este cea rusă, lichidarea lui Navalnîi este încă un episod de politică internă ce va fi trecut curând în uitare la fel ca cele ce i-au precedat. Aproape lunar oameni din sfera puterii politice sar pe fereastră sau îngurgitează noviciok. Asta e politica acolo și cine intră în ea îmbracă și rubașca morții.
Uciderea lui Navalnîi nu va avea nicio consecință în societatea rusă, așa cum nu a avut nici uciderea lui Boris Nemțov și nici a Annei Politkovskaya. Cei ce ar fi putut să se revolte împotriva lui Putin au șters-o peste graniță în Georgia de frica înrolării. A rămas în piața publică doar acea doamnă în vârstă ce și-a exprimat revolta împotriva crimelor lui Putin și care se întreba unde este poporul. Va vedea poporul la realegerea lui Putin. Este același popor ce aplaudă crimele din Ucraina, același popor ce așteaptă mașinile de spălat furate de la ucraineni și trimise de bravii lui ostași acasă; același popor ce urăște pe oricine trăiește mai bine ca el – „ia uite ce lux au fasciștii ăștia și cum trăim noi!”
Singurele urmări pe care ar putea să le aibă uciderea lui Navalnîi ar trebui să apară în Occident. Și mă gândesc la: deblocarea de către Camera Reprezentanților din SUA a banilor destinați sprijinirii Ucrainei; prăbușirea lui Trump în preferințele americanilor; marginalizarea partidelor pro-ruse (adică ale celor „suveraniste”) din toate țările europene; sprijinirea fără echivoc a Ucrainei până când invadatorii rușii vor fi trimiși între propriile granițe. Cam asta ar putea să se întâmple pentru ca asasinarea lui Navanîi să nu fie „o moarte care nu dovedește nimic”.
Sorin Bocancea este profesor și Rector al Universităţii „Petre Andrei” din Iaşi. Este Directorul revistei Polis și Președinte al Institutului de Studiere a Ideologiilor (ISI). Printre lucrările publicate se numără: „Instituţii şi politici publice în Uniunea Europeană” (2004), „Cetatea lui Platon” (2010), „Noi și postcomunismul” (2012) și „Trei decenii de învățământ superior privat în România. Universitatea „Petre Andrei” din Iași” (2021). A coordonat 12 volume colective (dintre care 4 în colaborare) și a realizat alte 5 în coautorat. A publicat peste 60 de articole științifice în reviste și în volume colective.
SUSȚINE PROIECTUL MEDIAQUALITY.RO
JURNALISM INDEPENDENT ȘI DE CALITATE
ASOCIAȚIA PRESĂ PE BUNE: ANCHETE ȘI INVESTIGAȚII
Cont donații: RO19BRDE350SV52123463500 B.R.D. - G.S.G., Cod SWIFT: BRDEROBU
Donație recurentă
Donează lunar pentru susținerea proiectului MediaQuality.ro
Donație singulară
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului MediaQuality.ro
